Indiferent de neam, pe romanul nostru nu reușea nimeni să-l momească ușor și cu vorbe goale. Pentru a le câștigă încrederea, trebuia să le dai mărturii evidente că le vrei binele. Însuflețiți de sentimentul nobil al solidarității cu semenii, ei erau capabili de a săvârși admirabile acte de caritate față de infirmi, văduve, orfani și săraci, convinși că “cine pe sărac ajută / pe Dumnezeu împrumută”.